Pagina fiecăruia
Cerul lui, la ora lui
Fiecare om de care îți e dor are o pagină a lui, pictată ca cerul de deasupra orașului său chiar acum: soarele la înălțimea lui adevărată, ora albastră și strălucirea de la marginea zilei, sau luna în faza ei adevărată și stelele. Dimineața de aici poate fi noapte acolo, și o privire îți ajunge ca să știi.
Deasupra stă un cerc: ce e între voi doi. Ce a lăsat celălalt se odihnește acolo până se stinge — ține degetul apăsat ca un desen sau un semn să prindă viață chiar acolo, atinge-l ca să-l deschizi și să răspunzi. Când nu e nimic, cercul păstrează un loc punctat și „Lasă ceva”.
Sub cerc e chiar el: fotografia, imaginea sau inițialele lui într-o lumină rotundă. Aura spune cât de recent s-a gândit la tine, iar miezul alb incandescent, cât de recent te-ai gândit tu la el; în trei zile se răcește, până rămâne doar lumina lui.
Cu mai mult de un om, la baza ecranului principal se întinde un șir de lumini mici, câte una pentru fiecare, fiecare strălucind după cât de proaspăt e gândul lui la tine, și cu un punct când ceva de la el te așteaptă. Apasă una ca să ajungi direct la el sau glisează în sus ca să-i vezi pe toți într-o listă. Numește-l pe fiecare cum îi spui tu și alege lumina în care strălucește — pe amândouă le vezi doar tu.
Șase feluri de a desena o pagină — Instrumente, Fără ramă, Cadran, Ramă, Coloană și Cer. Un stil schimbă felul în care arată, niciodată ce înseamnă.
Karot urmează telefonul: hârtie ziua, cer de noapte când telefonul trece la tema întunecată.